În prefata primului volum de Discursuri parlamentare din 1897, Titu Maiorescu exprima - cu oarecare moderatie - o idee principial negativă despre revolutia de la 1848: desi ea "avusese însemnătatea ei, întrucît manifestase, cu oarecare răsunet în Europa, desteptarea constiintei nationale în românii din Principate si vointa lor de a se dezvolta în conexitate cu civilizatia occidentală", efectele sale au fost mai degrabă negative, pentru că "oamenii de la ^48 nu au lăsat si nu au avut nici o conceptie reală. Constitutiunea din 15 iunie 1848... era o operă de fantazie, fără valoare practică... naiva asternere pe hîrtie a unui amalgam de idei nebuloase". Textul este cunoscut si a fost folosit de mai multe ori în istoria ideilor politice românesti, începînd chiar cu A.D. Xenopol, în 1910, în Istoria partidelor politice... Ce nu s-a observat este că acest text are o anumită istorie si că el este anuntat de alte manifestări publice ale omului politic.
În mai 1892, Titu Maiorescu tinuse la Ploiesti o conferintă cu plată, în folosul societătii de binefacere "Caritatea". Ea n-a fost publicată niciodată si, după cît stiu, nici n-a retinut atentia exegetilor lui Maiorescu (Lovinescu, Z. Ornea etc.). A fost în schimb semnalată si amplu rezumată de Barbu Delavrancea într-o serie de trei articole dinVointa natională, în zilele de 4, 5 si 6 iunie 1892, care au fost republicate, la rîndul lor, în seria de Opere îngrijite de d-na Emilia Milicescu (vol. VII, 1970, p. 207-220). Desi n-a asistat la conferintă, Delavrancea o rezumă pe larg după relatările unui martor competent, un "distins profesor" si fost elev al criticului la Iasi, în 1865, cînd (îl citează Delavrancea) "am avut ocazia d-a-i asculta conferinta de la Ploiesti din 1892, s-apoi de la 65 încoa am auzit-o de mai multe ori: în parlament de cinci ori si de două ori în două conferinte la Ateneul vechi". Intitulată C
