Minerii sint in favoarea reformei si nu impotriva ei, a afirmat, ieri dimineata, intr-o emisiune televizata, liderul minerilor, Romeo Beja. Ieri, in fata Prefecturii din Tirgu Jiu, peste 10.000 de mineri, plus inca citeva mii de locuitori ai orasului au scandat, printre altele, "Ultima solutie - inc-o revolutie!" - un mai vechi slogan al fostei opozitii, aflata acum la putere. Si pentru ca tabloul sa fie absurd de-a binelea, aceiasi mineri acuza actuala putere de instaurarea dictaturii. Si totusi, minerii vor sa spuna ceva. Pentru ca multimile - iar minerii sint acum o simpla multime - nu sint absurde pur si simplu. Ele doar functioneaza altfel, se supun altor reflexe, mai ales mentale, decit orice individ luat separat. Cind spun ca sint pentru reforma, cind preiau sloganele celor impotriva carora se ridica acum, cind acuza actuala putere de dictatura, minerii nu fac altceva decit sa repete un ritual. Ritualul contestatiei pure si disperate, instaurat de fosta opozitie in primii doi ani de dupa revolutie. Ceea ce inseamna ca ne aflam intr-o situatie cu adevarat grava. Minerii nu au dreptate. Ei nu pot fi sub nici o forma acceptati in ceea ce fac acum. Luati individual, ei nu cred o iota in cele de mai sus, scandate de ei in Piata Prefecturii din Tirgu Jiu. Numai ca aprecierile de mai sus nu mai au nici o relevanta. Este exact ceea ce n-au inteles, se pare, nici pina acum actualii guvernanti. N-au inteles faptul ca, de la un moment dat, mai exact din momentul in care au inceput aventura deplasarii spre Bucuresti, minerii nu mai sint nici mineri, nici grevisti, nici antireformisti, nici derbedei, nici salbatici, nici peremisti, nici pedeseristi. Sint o multime pur si simplu. O multime care se comporta, in conditii similare, la fel ca o multime de calugari tibetani, de marinari sovietici sau de negri zulusi. O multime care, odata constituita si pornita sa-si atinga un s