Aş vrea să vă comunic punctul meu de vedere în legătură cu tema nr. 305 din Dilema.
La 9 ani distanţă de la căderea sistemului comunist în România foarte mulţi dintre cei tineri şi foarte tineri simt nevoia de a adera la o "generaţia-tip". Fie ea PRO sau CONTRA. Modelul extrem de paternalist impus vreme de mai bine de patru decenii de comunişti îi fac pe mulţi (dureros de mulţi...) să adere necondiţionat la ceva gata pregătit. Gata "mestecat". Numai bun de servit.
Iar exemplul cel mai bun este constituit chiar de "Generaţia PRO" lansată de postul PRO TV. Trecînd peste multele realizări nu se poate să nu remarci şi multele "note" false. Subţirimea ideilor. Lipsa de consistenţă. Decibelii ce vor să înlocuiască totul inclusiv ideile.
Poate că sînt prea critic. Poate că aşa este bine. Dar, TOTUŞI, nu cred că un tînăr cu un IQ mediu poate fi 100% PRO. E normal ca percepţia să fie măcar uneori diferită de "tipul" la care ai aderat.
Visez o Românie la început de mileniu III în care să nu existe "generaţia"... (Nici PRO, nici CONTRA). Ci, pur şi simplu români liberi ce au regăsit gustul inconfundabil al gîndirii proprii.
Pînă atunci redau cuvintele spuse cîndva de Baranga: "Cunosc un plural mai sărac decît singularul lui. De aceea iubesc libertăţile, dar ador libertatea."
Parafrazîndu-l, aş încheia astfel: "iubesc generaţia, dar ador generaţiile".
Un tînăr din generaţia '74, nici PRO, nici CONTRA. Arin POPESCU
str. L. Pătrăşcanu 13
bloc G1, apt. 67, Bucureşti
Dragă Dilema
dilemele sînt dragi sau doar necesare? Cred că ambele
Ţi-am scris de puţine ori de două ori, cred, deşi te citesc de la numărul 265 (doar). Multe subiecte propuse mă inspirau (în sensul că apreciam că aş avea ceva de spus), pe altele le aşteptam cu nerăbdare să fie dezbătute, pentru că simţeam mai mu
