Constantin Andrei Dupi cel mai ingrozitor eveniment al secolului XX lumea s-a intors acasa. Fiecare pe la casa lui ori pe la alti case ale celor ce nu s-au mai intors nicicand. Nea Petrache s-a intors si el intr-un sat. Peste Prut. Acolo unde i-a spus Partidul. Si Partidul i-a spus sa se duca intr-un sat fara de barbati. Ajuns acolo, nea Petrache a dat mai intai cu ochii de urgenta si mai apoi de necesitate. Era ea muierea o stare de necesitate pentru conditia sa de barbat, dar urgenta ai era data mai mult de hitleristii naibii, de oamenii diavolului ce nu aveau mila ci aveau doar bombe si ura.

Umbland el prin padurea de langa sat a gasit un tun antiaerian, ceva ghiulele cu zvastici si cativa nemti impuscati. Pe nemti i-a ingropat, ca asa era crestineste. Pe ghiulele si pe tun, le-a luat. S-a dus peste noapte din nou in padure, a legat tunul de propriul sau trup si l-a tarat pana in sat. L-a tras in curte si pana dimineata l-a ascuns sub o capita de fan. Munitia a adus-o incet, incet, tot noaptea si fara ca nimeni din sat sa stie ceva.

Anii au trecut si satul s-a umplut cu barbati. Un altul, intors tot din marele razboi a fost nea Gheorghe, vecin al lui Petrache. A trecut vremea si au imbatranit. Amandoi au ajuns printre batranii de seama ai satului, sfatuitori ai celor ce ii conduceau chiar pe ei. Intr-o seara, intorcandu-se de la o adunare a Partidului unic, batranii nostri au mai trecut si pe la birt, au mai luat vreo doua "ciocanele" de vodca si s-au abtiguit. Pana acasa nimeni nu mai avea dreptate. Nici unul dintre ei. Nici cei dinaintea lor, nici cei de dupa ei. Trecusera mai bine de 40 de ani de la marele razboi. Si totusi, nea Petrache nervos nevoie mare se duse la capata de fan sub care ascunsese tunul, scoase unealta diavolului de sub paie, baga ghiuleaua si buum! Casa vecinului si prietenului sau cazu ca o pana.

I