Fermecătoare

Orice tînără fată din romanele de amor are o coastă de vrăjitoare. Între a încînta, a fermeca si a vrăji, între fermecătoare si vrăjitoare nu e, în dragostea "ca la carte" nici o diferentă. Coasta de vrăjitoare creste odată cu trupul fetei, devenind mai eficientă la femeia căsătorită si la mamă. Categoria "fermecătoarelor"-mame e deschisă de Brîndusa, personajul cu nume de floare din epopeea lui Ion Budai-Deleanu. Pricepută la plante ca părintele franciscan din Romeo si Julieta, îi va ajuta cu licori magice pe Romeo-Parpangel, fiul ei, si pe Romica-Julietă, aleasa lui, mai cu folos decît pomenitul părinte. Puterea ei ambiguă începe de la nume: brîndusa e o floare delicată, dar cu suc otrăvitor si care, spre deosebire de celelalte, înfloreste de două ori pe an, timpuriu, în primăvară si tîrziu, în toamnă. Cu licori din ierburi bune si rele tiganca Brîndusa îi înfloreste pe oameni de cîte ori vrea, stiind să-i aducă înapoi din morti sau, dimpotrivă, să le aducă somn greu, ca de moarte. Are o întreagă farmacie: iarba vîntului, iarbă creată, iarbă mare, spînz, limbă-vecină, romanită (romonită la Budai-Deleanu), nalbă, mătăcină, pătlagină (plătagină), troscotel, potbal si mătrăgună bună la descîntece. Nu-i lipsesc fortele, ajutoarele si instrumentarul consacrat al meseriei: îi poate transforma pe oameni în vite si fiare, zboară "în cotigă fără de roate", are la dispozitie balauri, draci, duhuri necurate, "noao feliuri de ape", frîie vrăjite si tainice leacuri. Pe scurt, cum spune din culise Mitru Perea "e o vrăjitoare foarte minunată". Eruditian adaugă o justificată comparatie cu strămoasa clasică: "...e un feliu de Circe (Kirki) precum să află la Odisea lui Omer, care pe sotii lui Ulis prefăcusă în porci si alte vite". Numai Cocon Idiotisianul are îndoieli, nu atît de principiu, cît aplicative.

Dar cînd unicul ei fiu întîrzie cine s