3. Analiza anului 1998 nu poate trece cu vederea miscările de trupe desfăsurate în spatele frontului. Cu atât mai mult cu cât efectele urzelilor abia încep să se vadă. O putere fragilizată de propria ei minciună a receptat în plin, făcând-o să se clatine, lovituri care, în mod normal, ar fi trebuit înscrise în categoria seismelor insesizabile. Perpetuând fată de mineri demagogia protectiei sociale, puterea post-iliesciană a contribuit, în acelasi ritm allegro, la falimentarea tării. Preluând din mers aberatiile si măsurile revoltătoare inaugurate de comunisti, guvernul Ciorbea si, până la ajungerea cutitului la os, guvernul Vasile s-au jucat cu focul. Din nefericire, programele lor declarativ reformiste duhneau, în practică, de la o postă, a restauratie comunistă.

Aberatiile lui Miron Cozma, marioneta manevrată de păpusarul Vadim, sunt, în fond, consecinte ale iresponsabilitătii unor guvernanti care, în amatorismul lor păgubos, s-au crezut eternizati în fotoliile moi ale puterii. De la înăltimea olimpiană a orgoliilor satisfăcute, viermuiala penibilă a vietii de jos nu face decât să le tulbure o digestie echivalentă cu moartea clinică. Până la urmă, bătosenia ministrului Berceanu s-a dovedit o biată apă de ploaie. Trăgând cu ochiul la efectul electoral al panglicilor scoase pe nas, dl. Berceanu si-a înmuiat rău de tot tonul în discutiile propriu-zise: cu minime nuantări, minerii au dobândit exact ceea ce-si propuseseră, si în orice caz mai mult decât meritau.

Farsori si demagogi, oamenii aflati astăzi la putere în România vor îngropa, de dragul vremelnicei lor măretii politice, însăsi ideea de viitor. Plutind în aceleasi ape tulburi, în care securistii de ieri au reînceput să joace, pe fată, roluri importante, oamenii politici ai României de azi sunt răspunzători în fata istoriei pentru iresponsabilitatea pe care au transformat-o în principiu de g