Am intrat, s-ar zice, în zodia antologiilor. Lucru deloc rău dacă ne gîndim că rolul lor în punerea în circulatie a poeziei s-ar putea să fie, în viitor, mai mare decît pînă acum. (T.S. Eliot vorbea undeva, convingător, despre importanta antologiilor.) Din nefericire, aparitia fiecărei noi antologii este urmată în presă mai degrabă de certuri în jurul numelor celor care trebuiau să fie sau trebuiau să nu fie antologati, decît de examinarea viziunii de ansamblu si a aspectelor teoretice pe care o antologie le-ar putea pune în evidentă. Nu e mai putin adevărat că de multe ori aceste polemici sînt justificate, si tot atît de adevărat e că nu o dată realizatorii antologiilor nu au o viziune clară asupra întregului, realizarea culegerii reducîndu-se la selectia "impresionistă" a scriitorilor si a textelor. Evident, o antologie nu poate cuprinde toate numele care ar putea fi avute în vedere. În cele din urmă, indiferent care e criteriul teoretic care o organizează, o antologie înseamnă selectie, înseamnă a accepta si a respinge. (Asta nefiind însă egal cu impresie de moment si bun plac.) Ar fi o naivitate să ne închipuim că pot exista antologii literare "obiective", care să reflecte fără nici o "eroare" vîrfurile valorice ale unei literaturi, ale unei epoci, ale unei generatii s.a.m.d. E limpede ca bună-ziua că, asemeni criticii si istoriei literare, fiecare antologie este "expresia" celui care o realizează, a gustului, a pregătirii teoretice, a capacitătii sale de a se obiectiva, de a discerne valorile. Ceea ce este obligatoriu în cazul unei antologii (ca si în cazul criticii si istoriei literare) este existenta unor criterii coerente, care să rezulte din această subiectivitate asumată. Subiectivitatea nu se manifestă ca atare, ci numai după ce se clarifică într-un număr de principii în care se organizează si care-i dau o "logică".

În Introducerea la recenta