O mică eroină prezentîndu-se cu umilintă, tinînd capul în jos. Undeva pe la poalele muntilor Apuseni, mai la sud:
- Stiu să însir tutun, să torc lînă, să tes si să duc gîstele la păscut, fără să le pierd. (Fără să le pierd, - multă inspiratie). Auto-biografie mai sinceră n-am întîlnit.
v
v v
Husarul. Bunicul dinspre tată al D. care la colectivizare si-a împuscat cu arma lui de vînătoare cu permis în regulă cele două iepe pe care le avea, pe Doina si pe Stela, si care nu a mai vrut să muncească. S-a asezat pe banca din fata casei, de unde sînt priviti trecătorii, si a început să privească lumea. E prima dată liber. Vede si el ulita numai din punctul său de vedere, ca un ins ce nu mai are ce face. Seamănă oarecum cu eroul lui J. London, băiatul care muncea de dimineată pînă seară pentru toată familia sa numeroasă, fiind singurul capabil să cîstige si care într-o zi, fără să anunte pe nimeni, pleacă, îsi ia lumea-n cap pur si simplu si pleacă unde vede cu ochii, devenind în fine liber doar cu grija lui. O decizie crudă, mai ales fată de un tînăr generos si bun cum este el, - un act care îti aduce aminte de cealaltă povestire a lui London, Lupta pentru existentă, Struggle for Live si care îi plăcea atîta lui Lenin. Todeauna mi-a plăcut la acest tiran, intelectual ca si Trotzki, hiper-lucid si generos, faptul că dădea atîta importantă povestirii unui scriitor, Stalin nefiind în stare de apa ceva. Desi, în prima jumătate a vietii lui se interesa de literatură avînd multe relatii, în afara celei clasice avută cu Maxim Gorki (pînă la un punct). Fiindcă veni vorba... E de reamintit întîmplarea cu Stalin telefonînd unei redactii, personal, formînd el numărul redactiei respective si adresîndu-se direct redactorului care se nimerise să răspundă la apelul telefonic. Nu-mi aduc aminte exact cuvintele, spun doar ideea,... Adică S
