Constantin Andrei In dimineata zilei de 21 decembrie 1989 m-am trezit mai devreme ca de obicei si am luat-o la pas prin tot cartierul. La un moment dat, ajuns in Podu Ros dau nas in nas cu fostul meu coleg si amic Cristian Ionescu.
"Mai Costica,zice Cristi mai in soapta, hai s-o punem de o demonstratie la Iasi, ca pe aici, pe la noi nimeni nu misca nimic." Avea dreptate, mai ales dupa ce ascultasem pe la Europa Libera. Ne hotaram noi sa facem niste pancarete si sa le scoatem cat se poate de repede in strada. Dar pana atunci aveam nevoie de niste bere pentru curaj. Luam berea si mergem cu ea acasa sa ne facem curaj. Ne-am facut curaj pana pe la noua seara, dupa care ne-am culcat, ca eram prea obositi sa facem demonstratie. A doua zi dimineata, pe la zece ne-am adunat iar sa dam jos regimul. Nu ne-am apucat sa-l dam jos pana nu am mai luat vreo patru kile de bere. Si sa vezi pozna! Nici nu am terminat noi berea ca regimul a luat-o razna cu Dinescu la radio si la televiziune. Asa ne-am pomenit noi revolutionari romani fara de revolutie si fara de hotarire.
P.S. Pe 26 ianuarie, aflat la mormantul impuscatului am putut vedea fel de fel de lume, mai batrana, si mai batrana, ingrozitor de batrana... Dintre toti nenorocitii unul se tinea de mine."Imi zice Mitu... Eu sint comunist... De-a lui Ceausescu. Hai sa-ti arat medaliile... Da' sa stii ca daca ma pozezi ma impusca si pe mine si pe tine!" Ii spun ca mie nu mi-e frica. Sta putin in cumpana dupa care imi zice:"Daca tie nu ti-e frica...s-ar putea sa nu-mi fie nici mie."
Constantin Andrei In dimineata zilei de 21 decembrie 1989 m-am trezit mai devreme ca de obicei si am luat-o la pas prin tot cartierul. La un moment dat, ajuns in Podu Ros dau nas in nas cu fostul meu coleg si amic Cristian Ionescu.
"Mai Costica,zice Cristi mai in soapta, hai s-o punem de o demonstratie la Iasi
