"Cautam doi bunici disponibili". Stimata d-na Sanziana Pop, . Apelez la bunavointa dvs. si a numerosilor cititori ai revistei pe care o conduceti, la sensibilitatea si caldura lor sufleteasca, sperand ca poate pe aceasta cale voi gasi un raspuns sau mai multe la problema mea. . Ma numesc Monica, am...
"Cautam doi bunici disponibili"
Stimata d-na Sanziana Pop,
Apelez la bunavointa dvs. si a numerosilor cititori ai revistei pe care o conduceti, la sensibilitatea si caldura lor sufleteasca, sperand ca poate pe aceasta cale voi gasi un raspuns sau mai multe la problema mea.
Ma numesc Monica, am 30 de ani, sunt din Bucuresti si motivul scrisorii mele este urmatorul: desi Dumnezeu mi-a harazit ca la aceasta varsta sa am ambii parinti in viata, paradoxul este ca practic nu am nici unul. Sa ma explic: parintii mei au divortat la scurta vreme de la venirea mea pe lume. Din povestirile altora, am aflat ca intre ei a fost o lupta lunga privind incredintarea cresterii mele. Dupa cativa ani, justitia a decis sa raman sub tutela tatalui, care intre timp si-a refacut viata, adica s-a recasatorit. Pe de alta parte, mama mea naturala si-a continuat existenta fara a mai fi interesata sub un fel sau altul de propria-i fiica. Intre timp, noua familie a tatalui meu si-a ingrosat randurile cu inca o sora, si apoi un frate. Am crescut, deci, in sanul unei familii numeroase, lipsindu-mi un singur lucru: dragostea parinteasca.
Si asa a trecut timpul, iar astazi - la randul meu - sunt mama de aproape doi ani. Bucuria mea fata de acest eveniment mi-a fost usor umbrita de faptul ca aceasta intamplare nu a sensibilizat sub nici o forma inima parintilor care m-au crescut: tatal meu si mama mea vitrega. Copilul meu si nepotul lor este pentru ei un fapt banal, similar cu a manca sau a citi presa. Beneficiind de faptul ca am intrerupt serviciul pentr
