Cronici bizare. Ultima intalnire cu Stefan cel Mare. Cand eram elev de liceu, l-am cunoscut pe omul care l-a vazut, pentru ultima oara, pe Stefan cel Mare. Omul era calugar si se numea Paisie (a murit la inceputul lui 1996). In 1956, cu un an inainte de sarbatorirea a 500 de ani de la urcarea pe tron...

Cronici bizare

Ultima intalnire cu Stefan cel Mare

Cand eram elev de liceu, l-am cunoscut pe omul care l-a vazut, pentru ultima oara, pe Stefan cel Mare. Omul era calugar si se numea Paisie (a murit la inceputul lui 1996). In 1956, cu un an inainte de sarbatorirea a 500 de ani de la urcarea pe tron a lui Stefan cel Mare, autoritatile de la Bucuresti au trimis la Manastirea Putna o comisie care sa deschida - nu stiu cu ce scop - mormantul domnitorului. Din comisie faceau parte un activist al Pcr, un istoric si un ofiter de securitate. Acesti trei bravi si incruntati trimisi de la centru s-au imbatat zdravan, cu vin manastiresc, inca din prima ora petrecuta la Putna. Si au convenit cu staretul, cu care stateau la masa, ca un calugar sa inceapa "lucrarea", urmand ca ei sa fie anuntati in momentul ridicarii lespezii.

Calugarul, Paisie al meu, pe atunci un barbat tanar si viguros, a muncit doua ceasuri incheiate, cu dalta si cu barosul (fiindca pila se ineca repede in rugina) ca sa desferece dintr-o solida armatura metalica acoperamantul de cremene si marmura al mormantului. L-a dat deoparte cu eforturi supraomenesti, folosindu-se de o ranga si de un cric improvizat, si a ajuns la sicriul confectionat dintr-un lemn negru, incrustat cu aur.

In momentul acela, calugarul s-a gandit ca avea obligatia sa-i anunte pe oaspetii staretului. Dar tot el a simtit o mare curiozitate si nu s-a putut stapani sa ridice inaintea tuturor capacul sicriului. L-a ridicat, deci, intrand cu degetele in lemnul putrezit si a ramas inmarmurit. In fata lu