S-ar putea spune că nu e totul pierdut în cinematografia noastră (care a dat, anul trecut, doar trei premiere!), de vreme ce un regizor tînăr, cum e Marius Theodor Barna, absolvent de regie din ^94, se află, în ^99, la al doilea film. Primul, numit Război în bucătărie, a fost difuzat, pînă acum, doar pe micul ecran, si a fost primit "amestecat"(mă număr printre cei care nu au văzut în el o reusită). Acest al doilea film, Fată în fată, marchează, pentru regizor, "un progres profesional". Se vede limpede că avem de-a face cu un cineast care stie să scrie un scenariu, care stie să stăpînească mecanismul complicat al facerii unui film. Un regizor serios si tenace, apt să-si construiască, dacă nu neapărat "o carieră", în mod sigur o filmografie. Într-un peisaj cinematografic ca al nostru, inevitabil plin de perdanti, Marius Barna face, asadar, figură de cîstigător. Dacă cititorii se vor întreba cum mai arată un cîstigător al zilelor noastre, atunci pot afla cum l-am descoperit la conferinta de presă: un tînăr cu un aer fragil si civilizat, de o politete subliniată ("doamna Maia", spunea regizorul vorbind despre Maia Morgenstern, de care nu-l despart prea multi ani!). E greu de spus cît orgoliu si cîtă sigurantă de sine se ascund îndărătul acestei modestii afisate. Cert este că, la conferinta de presă, din vorbă în vorbă, regizorul l-a invocat pe Bergman, căruia, am înteles, i-a studiat toate filmele "despre cuplu" si-a descoperit că "din nici unul nu lipseste bătaia"! Cu putină malitiozitate, s-ar putea spune că modelul suedez a functionat în materie de bumbăceală si de strigăte, nu si de soapte... Dacă tot a fost pomenit Bergman, care ar fi "diferenta fundamentală" dintre un B. si alt B.? La Bergman, ca într-o hipnoză, esti absorbit în cîmpul magnetic al unui cuplu, si nu te mai poti smulge; ca si cînd esti prins într-o navă spatială, din care nu poti