În noua sa nouă serie Contemporanul îsi propune să devină o revistă de directie. Faptul ni-l comunică, într-un articol inaugural, prozatorul Nicolae Breban, director din 1990 al acestei publicatii: " noastră revistă vrea să fie una de directie(...) Una din cele câteva posibile, iar directia aceasta nici nu va fi una originală, ideile ei sau ideea dominantă circulă, se vehiculează în lumea noastră culturală si literară, se află în , cum ar zice francezii".

Initiativa reprofilării Contemporanului în revistă de directie nu a trecut neluată în seamă. A comentat-o colegul nostru Z. Ornea, din punctul de vedere al istoricului literar, într-un articol din Dilema (nr. 308). Ne vom spune si noi părerea, considerând că resuscitarea ideii de revistă de directie si prin extindere, a ideii de critică de directie si de directie în cultură prezintă interes.

Dar mai întâi se cuvine să notăm că în noua formulă, de directie sau nu, Contemporanul atrage mai mult decât înainte când, în ultimii ani, esuase în atemporal si academism. Revista are acum si un redactor sef, pe dinamicul Cătălin Târlea, tânărul prozator si jurnalist care a acceptat să-i fie directorului "complice în noul proiect". Contribuie substantial la înviorarea revistei si noii detinători de rubrici: D. Tepeneag, Ioan Grosan, Dan Silviu Boerescu, Marin Mincu, Traian T. Cosovei, Mircea Nedelciu, Horia Gârbea. Cum se vor pune însă de acord acesti atât de diferiti autori în urmărirea unor tinte comune, în asumarea unei aceleiasi linii de atac, astfel cum i-ar obliga să o facă specificul unei reviste de directie culturală, este o chestiune pe care ne-o va lămuri viitorul.

În comentariul mai sus amintit din Dilema, confratele Z. Ornea este mai degrabă neîncrezător în sansele unei reviste actuale de directie culturală, în conditiile crizei ideologicului si ale incapacitătii cronicizate