Îi multumesc D-lui Mircea Mihăies pentru entuziastul si seducătorul său articol Bilant (la mâini si la picioare) care ne alină, pret de o secundă, dezamăgirile esecului celor în care ne-am pus nădejdea. Ce poate fi mai exaltant si mai catartic decât să-l contempli pe dl Constantinescu în ipostaza de "specialist în minciuna comunistă" ("să nu uităm" - ne previne autorul- "că actualul presedinte si-a făcut mâna ca activist bolsevic"), fondator al ridicolului club "Eu, tu si Emil" ai cărui membri, "drapati în hlamida glorioasă a învingătorilor fiarei comuniste", "au schimbat rusa de kolhoz cu engleza de ONG" întru "esecul definitiv al României"!? Tot discursul Domnului Mihăies e atât de bine ticluit, încât nu mai rămâne nici o umbră de îndoială că ticălosia presedintelui Constantinescu o egalează pe cea a predecesorului său. În consecintă, la următoarele alegeri, omul de bine n-are decât două solutii: să intre într-o "grevă cu week-end" sau să-l voteze la întâmplare pe unul din cei doi, n-are improtantă care.

Îi multumesc D-lui Mihăies pentru că a ales să scrie în România literară, si nu într-un jurnal savurat de clasa muncitoare, ai căror cititori asteaptă ca o voce autoritară să le crediteze initiativele tovărăsesti. Dl Mihăies are, pesemne, o nobilă încredere în discernământul talpei tării care nouă, cititorilor României literare, ne lipseste. Noi suntem o specie mai aparte: îi degustăm mestesugitele cuvinte, dar în ziua alegerilor ne îmbrăcăm frumos, ne prezentăm la urne si votăm, scrâsnind... tot pe Dl Constantinescu si pe membrii monstruosului său club. Probabil ne facem diverse socoteli, pe care Dl Mihăies, în elanul său obiectiv, le ignoră. Spre ex., ne gândim că, dacă pe fotoliul de primar al capitalei ar fi sezut azi, 19 ianuarie (ziua în care scriu, care coincide cu ziua în care Valea Jiului tocmai a făcut popas la Lainici), respectabilul domn Op