1. Atunci când am scris articolul publicat în România literară 45/1998 (al cărui titlu original era Despre Scoala "latinistă" Ardeleană) am prevăzut că vom stârni proteste - si agresive, si numeroase. Bineînteles, ipotezele si dubiile exprimate în articolul nostru puteau fi interpretate - cum au si fost! - fie drept ofensă împotriva Bisericii greco-catolice (unite cu Roma) - cum se intitulează astăzi, oficial -, fie un atac insidios împotriva latinismului - dacă nu si a latinitătii noastre lingvistice, originare.
Dar un răspuns autorizat filologic, o confruntare de texte sau o reexaminare a manuscriselor nu ne-a parvenit.
2. A intervenit însă în discutia propusă de noi doamna Maria Somesan, în România literară 49/1998, p. 10 - care, după cum, singură, scrie, "opune argumente istorice si faptice" ipotezelor noastre "prea grăbit generalizate", documentate.
3. Să analizăm "argumentele":
a) Doamna Somesan arată că în scrisorile lui Samuil Micu-Klein către episcopul Ioan Bob, apăreau fraze sau expresii în limba latină, în textul scris în limba română (textul scrisorii citate este extras din Arhiva pentru filologie si istorie al lui Cipariu, mult ulterior (1867-1872) corespondentei Samuil Micu-Klein sau Ioan Bob, din 1790-1794, privitoare la tipărirea Bibliei). Dar nu se pune problema citării unor expresii si fraze în latină ci de prezenta unor cuvinte latinesti neologice!
b) "instructia scolară": după d-na Somesan, în gimnaziile în care se formau "cei din generatia Scoalei Ardelene", predarea se făcea în limba latină, regulamentele interzicînd utilizarea limbii materne, "atât în clasă cât si în internat". Concluzia: "erau obligati să gândească în limba latină"! Ba chiar: resimteau ca o "problemă spinoasă, traducerea din latină în română". Trebuie să recunoastem că o asemenea afirmati
