Multi dintre noi, aceia care nu au urmat o carieră stiintifică, au avut în copilărie sau adolescentă o pasiune pentru vreo disciplină stiintifică (matematică, fizică, sau chimie, de pildă), a cărei amintire o păstrăm fie ca pe o ciudătenie a unor vremuri de demult, fie cu vaga emotie de a fi fost, chiar dacă doar ca posibilitate nematerializată, la un pas de a fi avut, profesional, altă soartă. Două cărti apărute la Editura Humanitas în seria Science Masters mi-au evocat această nostalgie a umanistului după o veche pasiune stiintifică: Regatul periodic. O călătorie pe tărîmul elementelor chimice, a profesorului P.W. Atkins, si Marea teoremă a lui Fermat, scrisă de Simon Singh. Amîndouă mi se par a fi lecturi ideale pentru asemenea umanisti, chiar dacă e limpede că rostul lor, asa cum a fost gîndit de autor, este de a seduce un public nou si de a-l converti într-ale stiintei, nu de a mîngîia nostalgii zadarnice sau de a retrezi pasiuni abandonate. Dar pentru că presupun că nici unul dintre cititorii de formatie umanistă ai României literare nu se va apuca de matematică sau de chimie, oricît de fascinat ar fi de vreuna dintre cele două cărti, după cum cu atît mai putin cititorii de formatie stiintifică ai revistei nu vor avea de ce să se lase "convinsi", trebuia să aleg o altfel de solutie de lectură. A, fireste, ar mai fi cea răspicat, desi subtil, propusă de autori: stiinta este un domeniu fantastic, la care oricine are acces atîta vreme cît e însotit de o călăuză înteleaptă. Acesta este, de altfel, rostul tuturor cărtilor de popularizare a stiintei, cum sînt si cele publicate de editura Humanitas. Popularizatorii sînt un fel de ghizi turistici care organizează excursii de cîteva ore, în omnibuse simpatice si pitoresti, prin imense si antice orase. Nu-i iau cu adevărat în serios decît turistii care se urcă în omnibus. Nimic mai nociv pentru un om