(fragmente)
Talentată epistolieră, doamna Elena Brădisteanu din Tîrgu-Jiu mi-a trimis acum cîtiva ani o scrisoare dintre cele care nu trec neobservate. Concitadina d-lui Grigurcu citea cu plăcere România literară. Între altele pomenea în scrisoare de un jurnal si cerea un sfat în legătură cu editura care l-ar publica. La sfîrsitul anului (abia) trecut am primit o nouă scrisoare din care mi-am dat seama că doamna B. (cum am numit-o din cauza rubricii mele) nu si-a găsit încă un editor. I-am propus să publice deocamdată cîteva fragmente în România literară. Din voluminosul plic pe care l-am primit apoi am selectat cîteva pagini care conturează deja imaginea unei doamne inteligente, sarcastice sau visătoare, după caz, uneori cam romantică (fragmentele cu pricina, ratate, ar trebui eliminate fără regret din jurnal, la o editare pe care i-o doresc cît mai grabnic), dar îndeobste reconfortant de trează, de sensibilă, de "vie". Nu stiu nimic altceva despre autoare. M-am întrebat însă ce impresii o fi consemnat în jurnalul ei - "jurnalul unei femei" cum singură l-a numit - jurnalul unei femei din Tîrgu-Jiu, în luna ianuarie 1999, atît de neasteptat începută ? (Ioana Pârvulescu)
Sept. 1988 Govora - Statiunea mă primeste cu un cer acoperit, gata de ploaie. sînt trimisă la vila nr. 9. Cum deschid usa, răbufneste un aer rece, umed si igrasios. Chiar si cearceafurile sînt umede. Nu despachetez, pentru că mi s-a promis o cameră la etaj, unde e uscat. După cîteva ore, reusesc să mă instalez, în camera în care mai locuieste si Vanda-nu-mai-stiu-cum. Mică, brună, vioaie, cu un genunchi întepenit de artroză, îmi declară că stă rău cu nervii, că e o depresivă si plînge usor. În realitate însă, doarme tun, mănîncă bine si nu tace o clipă. Îmi dă o multime de sfaturi inutile si mă obisnuiesc greu cu parfumul pe care-l foloseste, desi nu e de
