In ciuda reactiei clar pro-capitaliste a societatii civile si a presei, indeosebi, in timpul din urma, n-am vazut pe nimeni sa readuca in discutie problema proprietatii. De fapt, singurul subiect despre care nu s-a vorbit in aceste zile a fost proprietatea. Aceasta se datoreaza, probabil, mai multor cauze. Proprietatea este perceputa mai mult sub forma sa imobila, in timp ce capitalismul de astazi pare constituit in jurul valorilor mobiliare (devize, actiuni etc.). Patronii marilor ziare si ai posturilor de radio si televiziune si-au simtit afacerea in primejdie, dar nici unul nu s-a gindit ca ar putea sa-i fie nationalizata intreprinderea. Ideea de nationalizare pare ca se afla undeva ascunsa in negurile istoriei, uitindu-se cit de usor poate fi pusa pe tapet intr-o tara in care proprietatea nu este sacra si inviolabila, ci numai "ocrotita". Este probabil ca oamenii de afaceri romani au o biografie de data prea recenta pentru a-si pune problema sigurantei averilor lor. Multi sint multumiti cu ce au. Nu este prea mult, dar destul, daca se compara cu ce aveau abia acum un deceniu. O clasa de rentieri inca nu s-a nascut. Este adevarat ca sistemul capitalist de astazi este foarte fluid. Profiturile si investitiile circula precum curentii de aer, si omul de afaceri din Congo poate usor sa-si transfere "bussines-ul" aiurea, daca statul nu-l mai lasa s-o faca acolo. Probabil ca aceasta este si marea diferenta dintre burghezia traditionala si clasa oamenilor de afaceri de astazi. Acestia nu mai resimt ca fiind esentiala problema proprietatii, care a constituit suportul evolutiei capitaliste in secolul XIX. Capitalistii de astazi par mai interesati de reformarea statului si a economiei. Impozite mai mici, reglementari mai putine, stat mai slab, dar guvern puternic. Intrebarea este daca fara proprietate poate exista un asemenea sistem. Intr-o tara libera, sursa legii si a ord