În nr. 48 din 2-8 dec. al României literare, p. 20-21, dl. Adrian Papahagi publică sub titlul O versiune pripită o amplă recenzie a volumului Carmina Burana. Antologie de poezie medievală (editie bilingvă), pe care l-am publicat împreună cu Lucia-Gabriela Munteanu la Editura "Polirom" în 1998. Tonul general al recenziei si aprecierile sunt dure si destul de transante, intentia recenzentului fiind aceea de a dovedi dacă nu inutilitatea, cel putin caracterul superficial si grăbit al întreprinderii noastre. Îngrijorat eu însumi, cum pare să fie si dl. A.P., de invazia pe piata cărtii a unor lucrări făcute de mîntuială si din interes exclusiv comercial, as fi aplaudat intransigenta recenzentului în cazul în care ar fi izvorît din bună-credintă. Intră în regula jocului ca o critică, oricît de aspră, să fie acceptată cu seninătate, cu conditia să fie justă si onestă. Or, textul publicat pe marginea cărtii noastre de dl. A.P. este nedrept de la un capăt la altul, marcat de subiectivism si, ceea ce mi se pare mai grav, de rea-credintă! Lipsa de consistentă a argumentelor recenzentului, caracterul falacios al "rationamentelor", impresia evidentă de pornire distructivă pe care o lasă unui cititor neutru, iată ce m-a făcut ca, după îndelungi ezitări, să mă hotărăsc să scriu aceste rînduri, nu pentru a-mi apăra "opera" - o carte care are nevoie de sprijin este o carte care se prăbuseste, spunea un cunoscut moralist francez -, ci pentru a încerca să reasez lucrurile în firescul lor.

Pornirea criticistă si intentia "desfiintării" transpar chiar din titlul recenziei: intitulînd-o "o versiune pripită" autorul ei ignoră în mod intentionat specificul cărtii pe care îsi propune să o comenteze, întrucît a citit clar în introducerea noastră că are în fată o editie bilingvă comentată, alcătuită pe principii filologice, si nu o versiune propriu-zisă, mai mult sau