Nu se întîmplă de prea multe ori ca firul epic al unui roman să fie sustinut de un narator atît de neobisnuit ca în cazul volumului Disparitia orasului Iasi ("Institutul European", Iasi, 1998) semnat de tînărul prozator Cătălin Mihuleac.

Disparitia orasului Iasi este povestită de "copilăria complexată a lui Boris", care dă si cîteva explicatii către finalul cărtii spre mai buna întelegere a naratiunii datorată cititorului (ce a asteptat pagină cu pagină dezvăluirea misterioasei identităti a naratorului):

"Numai de mine, prima lui copilărie, nu reusise să se descotorosească. O copilărie pe care, dacă as proiecta-o pe ecran, ar lua formă de nas cu negi. A vorbi despre mine înseamnă a vorbi despre nasul meu cu doi negi (...). Dorinta lui Boris este să scape de mine. Eu, copilăria lui complexată".

Bucuria celui ce s-a încumetat să deschidă acest al doilea volum semnat de Cătălin Mihuleac (primul a apărut în 1996 la Editura "Masina de Scris" si se numeste Garsonieră memorială confort trei) este deosebită cînd găseste un asemenea tip de explicatie pentru că nu prea are parte de-a lungul romanului de prea multe "chei" ajutătoare.

Deslusind, chiar si după 129 de pagini, profilul personajului narator, ne putem închipui cauza disparitiei orasului Iasi: un complex din copilărie. ("Din copilărie vin complexele. (...) Si totusi cîte pornesc de aici. Nu cunosc o cifră exactă, dar prea multe pornesc de aici. Mult prea multe".)

Una dintre aceste "prea multe" ce "pornesc de aici" este si povestea senzatională a protagonistilor de pe malurile Bahluiului. Respectînd cronologia impusă de autor, ea, povestea, a început o dată cu aterizarea păsărilor flamengo pe malurile Bahluiului, eveniment ce s-a dovedit neinspirat, momentul coincizînd cu o nouă majorare a preturilor la carne". Urmarea?!

"Ce proteină exotică si-o fi găsit să