Svonul văzut de Virgiliu în Eneida: "Monstrum, horrendum, ingens,..." Monstru fioros, urias, care fulgi cîti are pe trup/ Tot atîtia ochi veghetori, vigilenti, are sub fiecare, si, nemaipomenit,/(mirabile dictu)/ Tot atîtea limbi si guri dau glas ciulind tot atîtea urechi... "tot ora sonant, tot subrigit aures."
Concluzie: "Tam ficti preavique tenax quam nuntia veri." Crainic tenace al minciunii si netrebniciei cît si al adevărului.
Mai bine spus FAIMA. Desi, fiind vorba de un substantiv masculin, unii preferă să traducă prin Svonul, care el ar fi monstrul...
Cuvinte folosite des prin anii cincizeci în timpul propagandei totalitare. Mai mult gîndite, rostite în gînd,... soptite siesi... monstrum horrendum ingens... Propaganda dezlăntuită... Faima cultivată, impusă, falsă. Definitia virgiliană mă obseda... Virgiliu însotindu-l pe Dante în infern... Cuvinte pe care aveam să le aruncăm pe furis între noi din cînd în cînd prin plimbările noastre,... între mine si Ion Negoitescu, în deambulările noastre pe străzile încremenite; el avînd un mic defect de vorbire, mai ales cînd se emotiona, pronunta silabisind mon-strum horrrren- (aici se împiedeca putin) dum in-gens... Complici cu Virgiliu. Recitînd si altele din Eneida... Noaptea ridicîndu-se din ocean,... involvens umbra magna terramque polumque mirmidonumque dolos... învăluind cu o umbră imensă pămîntul si polii si vicleniile grecilor (Cînd cu calul lor troian). Cu asta m-am apărat de fapt,... clasicii,... Platon,... certîndu-mă cu bunul Rachmuth, evreul blajin, însă îndoctrinat, sincer, si care sustinea că autorul mitului Pesterii era un reactionar si un idealist... Si-i spuneam, cu candoare, (si sînt sigur că nu m-a turnat niciodată, fiindcă totdeauna vorbeam singuri fără să mai fie altcineva de fată) - că cine practică o asemenea filozofie (aluzie la tot lagărul), nu avea sorti
