O institutie de mare importantă - teoretic - în cultura României, si, practic, în derivă de cîtiva ani buni, Arhiva Natională de Film (ANF), are, de putin timp, un nou director: filmologul si istoricul de film Bujor T. Rîpeanu. Asadar, Arhiva, pentru prima dată în istoria ei, e condusă de cineva de strictă specialitate. Semnalăm cititorilor nostri evenimentul, ca pe o sansă ca, în sfîrsit, la Arhiva Natională de Film să se schimbe ceva (în bine, fireste!).
I-am adresat un "chestionar" noului director al Arhivei, B.T. Rîpeanu, care - cu toate că era încoltit de gripă -, iată, ne-a răspuns, prin e-mail:
În anii ^70, cînd erati "lucrător ANF", v-ati fi imaginat amploarea pe care o va lua degradarea institutiei?...
La începutul anilor ^70 credeam că nu este decît un pas - e adevărat dificil - pînă ce Arhiva noastră de Filme să atingă standardele si performantele cinematecilor europene pe care le cunoscusem. După întoarcerea de la stagiul efectuat la Bruxelles, "mi s-a dat peste mînă"; si nu doar de stăpînire, ci si - surpriză! - de către unii colegi care m-au socotit "nebun" în pretentiile mele: "La noi nu se poate si gata!" Mi-am exercitat profesia de istoric de film si arhivist cu satisfactiile si neplăcerile, cu promovările si cererile de eliberare din functiile detinute - sef al documentării, sef al catalogării... Degradarea institutiei si a relatiilor umane se producea cu viteză. Si cînd am simtit că nu mai puteam face nimic am părăsit, în anii ^80, Arhiva. Ce-a urmat în continuare depăsea orice închipuire. Si nu numai pînă în decembrie ^89, ci din păcate în continuă escaladă si după această dată.
De cînd datează dorinta de a fi directorul ANF?
Din clipa în care m-am simtit capabil de a pune altceva în locul imposturii, iresponsabilitătii si mizeriei morale
