Pe măsură ce reforma se apropie de punctul ei critic devin tot mai limpezi cîteva probleme de viitor imediat.

Cea dintîi si poate cea mai importantă e că succesivele guverne ale României din '90 încoace au ignorat reforma aparatului functionăresc de la noi. Această carapace, rămasă în mare parte intactă de pe vremea lui Ceausescu, sufocă societatea. Si asta nu din vina cutărui functionar, ci din pricină că aparatul din care fac parte functionarii era destinat unei societăti încremenite. Impresia că o birocratie cît mai restrictivă ajută la respectarea legii tine de aceeasi gîndire care înainte făcea din functionarul de la ghiseu un soi de mare preot al stampilei si al dosarelor si care acum îl transformă într-un candidat al clinicilor de psihiatrie. O gîndire al cărei faliment se vede în cîteva ministere blindate într-o birocratie care nu mai are legătură demult cu realitatea. Unul dintre ele, s-a văzut de curînd, e Ministerul de Interne a cărui ineficientă organizatorică putea avea consecinte catastrofale în timpul mineriadei.

Cozile uriase din ultimele săptămîni de la portile administratiilor financiare spun si ele destul despre mobilitatea unui minister atît de important cum e cel de finante. Un minister care, mai întîi amenintă cu amenda si de-abia după aceea catadicseste să-l lămurească ce are de făcut pe cetăteanul dornic să nu calce legea. Izbînda acestui minister e de mai multi ani una si aceeasi - îi calcă pe nervi pe oamenii cinstiti. Asta în vreme ce evaziunea fiscală trăieste răsfături de neînchipuit în orice tară în care aparatul functionăresc merge normal.

Fioros cu omul de rînd, functionarul ridică din umeri a neputintă pe malul fluviului banilor negri din care nu îndrăzneste să pescuiască decît buticari fără protectie sau tarabagii care vînd tigări de contrabandă. Faimosul sistem de amenzi care îl sperie pe omu