Recenta mineriadă a demonstrat - a câta oară? - că societatea românească e departe de a fi una linistită si asezată în matca normalitătii. Nu mă refer doar la marsul cvasi-fascist al minerilor asupra Bucurestiului, ci si la reactiile trezite în interiorul societătii românesti de busculadele de la Bumbesti, Costesti si Râmnicu-Vâlcea. Ca la un semnal, forte ce stătuseră până atunci în amortire s-au reactivat milităreste si, ca în timpul puciului de la Moscova din august 1991, au început să-si joace cărtile murdare. Din fericire, poporul român a mai scăpat o dată, ca prin urechile acului, de incredibillele primejdii ce-l pasc. Partea proastă e că odată pericolul trecut, clasa politică s-a relaxat brusc, în cunoscutu-i stil cinic-flegmatic, continuând să-si vadă de micile interese, mai mult sau mai putin avuabile.
Că restauratia comunistă e dorită, fie si inconstient, de unii oameni care aparent se află de partea democratiei o dovedesc măsurile incredibile luate de noul ministru de Interne, Dudu Ionescu. Logica acestui personaj e în cel mai bun caz bizară, iar dintr-o perspectivă a bunului simt - oripilantă. Iată: o serie de generali considerati culpabili pentru esecul fortelor de ordine în confruntarea cu minerii sunt adusi în situatia de a-si da demisia, ori suspendati din functii. Credeti că acest tărănist de frunte a dus lucrurile mai departe, asa cum o cere nu numai bunul-simt, dar si legalitatea, pe care, în cel mai înalt grad, e pus s-o apere? As! Domnii cu pricina au fost numiti imediat în alte functii de conducere! Ba pe la evidenta populatiei, ba pe la Academia de politie! Probabil pentru a fi siguri că politistul de mâine va fi selectat după criteriile prin care s-a făcut remarcat cel de azi: incompetent, las, trădător!
Strategia ipocriziei, în care acesti domni guvernanti au devenit adevărati asi, spune totul despre nivelul deplorabil al
