George PRUTEANU
Stimate domnule redactor-şef,
Surprins şi mîhnit de neadevărurile răuvoitoare, în ceea ce mă priveşte, debitate sub semnătura C.P.-B. în nr. 312 al Dilemei, vă rog, în virtutea dreptului la replică, ca minimă reparaţie morală şi, mai ales, pentru restabilirea adevărului, să inseraţi în proximul număr al revistei precizările alăturate.
Vă mulţumesc, George PRUTEANU
Bucureşti, 3 februarie 1999
În nr. 312 al Dilemei au apărut, la rubrica "Cu ochii-n 3,14", sub semnătura C.P.-B., cîteva flagrante neadevăruri care mă obligă să fac următoarele precizări: "Cînd instituirea stării de urgenţă era iminentă, unii parlamentari s-au întrecut în discursuri..." Mai întîi, că instituirea acelei stări de urgenţă nu era iminentă. Mai apoi, că instituirea ei nu era deloc necesară, după cum s-a dovedit prin faptul că doar 3 ore de stat de vorbă au restabilit calmul deplin. Ideea de "stare de urgenţă" a vădit şi vădeşte o mentalitate panicardă, belicoasă, agresivă. Şi, în al treilea rînd, ce crede semnatarul că se cuvenea să facă parlamentarii, altceva decît să-şi spună opiniile? să sape tranşee? să se înroleze voluntari în Armata Salvării? să se paraşuteze asupra Văii Jiului?
"Senatorul (G.P.) a ţinut cu tot dinadinsul să-şi citească un articol-declaraţie publicat de mai toate ziarele cu vreo două zile în urmă".
Nu era un articol, ci un scurt discurs, conceput special pentru acea sesiune. În el era înglobat şi un comunicat de presă anterior, pe care nu-l publicaseră "mai toate ziarele", ci, integral, unul singur (Cotidianul) şi, fragmentar, Libertatea şi Dimineaţa. Nu am ţinut mai "dinadins" decît ceilalţi vorbitori, dintre care unii au şi depăşit timpul alocat, în vreme ce eu nici măcar nu mi l-am consumat.
"După ce timpul oferit de cele două partide expirase de mult, iar vorbitorul fusese rugat în repetate rînduri să
