LA GALERIA SIMEZA, cu prilejul vernisajului Expozitiei sale de pictură si desen, Floarea Tutuianu si-a lansat si noua ei carte de versuri, Libresse oblige, apărută de curînd la Editura Crater. Chiar dacă, aparent, cele două evenimente ar trebui disociate în cadrul unui comentariu care priveste exclusiv artele plastice, în cazul Floarei Tutuianu poezia, grafica si pictura nu pot fi privite decît împreună, ca elemente constitutive ale unei structuri artistice unitare si cu o solidă coeziune interioară. Pictorul si scriitorul sau, mai larg, contemplatorul lumii vizibile si naratorul, se distribuie în doze egale si într-un limbaj si în celălalt, plastica sau poezia individualizîndu-se strict prin natura expresiei nemijlocite. Chiar si în absenta unei cărti scrise după toate regulile conventiilor literare, artista rămîne un poet si un narator, fără ca prin aceasta să vicieze în vreun fel natura lor profundă, atît în pictură cît si în grafică, după cum chiar si în absenta unei expozitii perfect articulate, referindu-ne exclusiv la textul poetic, ea rămîne un plastician, un ochi sedus si fascinat de misterul si de arhitectura formelor plastice. Fondul comun al picturii si al poeziei sale este un amestec de rafinament cultural, de reverie livrescă, de joc si de ironie, de referintă arhivistică si de autoreferentialitate, de sentiment tacit al disperării, de melancolie si de voluptate mărturisită a unei înalte constiinte de sine.

Temele predilecte ale expozitiei sînt fie cele extrase direct din istoria artei si, cu precădere, din imensul inventar de imagini al Renasterii, fie cele neidentificate riguros si nedatate istoric, dar, în esentă, tot de extractie culturală. Compozitia cu personaje, chipul uman, reanimarea mitologiei în sens larg si a mitului antropocentrist în sens restrîns, trimit nemijlocit către o lume solid asezată din punct de vedere