NU CRED să fi văzut vreodată o antologie de proză scurtă mai bine gândită decât The Phantom Church and Other Stories from Romania (Biserica fantomă si alte povestiri din România) apărută la University of Pittsburgh Press în traducerea Georgianei Fârnoagă si Sharon King, selectia materialului, introducerea, reperele cronologice si notele biografice apartinând lui Florin Manolescu. (Până si antologatorii americani, dacă nu cei mai buni, atunci cu sigurantă printre primii din această nobilă breaslă, s-ar putea mândri cu acest volum.)

Mărturisesc că am avut deseori impresia, îndeosebi în cazul antologiilor (si cu atât mai mult a celor de proză scurtă), a unui salt în necunoscut. Sigur că, o antologie înseamnă, înainte de orice altceva, o imensă oportunitate: aceea de a "iesi în lume", de a fi pus, cum bine au observat însisi editorii prezentei antologii, "sub ochii publicului international". În pofida oricâtor capcane ar putea să se ivească pe un asemenea drum. Si, slavă Domnului!, nu sunt putine. Pentru că o antologie reprezintă, ca să parafrazez un autor prezent în carte, "un capitol de istorie literară". Cu tot ceea ce el poate contine: experimente, tehnici narative, puncte de vedere, ideologie care diferă. Cititorul trebuie să se replieze cu rapiditate de la o bucată de proză la alta, să accepte noi coduri si să le ignore pe cele abia "sparte". Deja familiarizarea cu un mesaj cultural străin poate fi dificilă, uneori irealizabilă, si atunci reluctanta lectorului, aflat în posesia altor "norme", nu poate avea ca rezultat decât distrugerea textului, oricât de bun ar fi acesta. Un cameleon, iată, prin urmare, cititorul ideal al unei antologii!

În cazul antologiei de proză scurtă românească, Georgiana Fârnoagă si Sharon King, pe de-o parte, si profesorul Florin Manolescu, pe de alta, au iesit în întâmpinarea multora dintre greutătile pe care le-ar pre