Miron Cozma era, acum jumatate de an, un mic gainar. Tulburase, prin anii '90, linistea publica si ultragiase bunele moravuri ale natiei. Motiv pentru care i s-a "acordat", cu intransigenta, un an si jumatate de penitenta cu executare. Pentru ca tot statuse un an si jumatate in arest, timp in care s-a judecat procesul, Miron Cozma a redevenit liber ca si cum nimic nu s-ar fi intimplat. O simpla formalitate. O datorie pe care actuala putere trebuia s-o plateasca propriului electorat. Asa a ramas in constiinta opiniei publice. Peste o jumatate de an, aceeasi justitie, desi la o instanta superioara, constata, in aceeasi cauza si referitor la acelasi personaj, ca e vorba de cu totul altceva. In sase luni, Miron Cozma devine, in termeni strict matematici, de 12 ori mai vinovat. In fata unei asemenea discrepante, pentru omul de rind, vinovatia sau nevinovatia celui in cauza nici nu mai conteaza. E un simplu fapt divers. Conteaza doar relatia dintre stat si cetatean. Pentru ca Miron Cozma apare acum doar ca un simplu cetatean. Un cetatean fata de care justitia isi poate schimba la orice ora unitatea de masura. Senzatia de arbitrariu e frapanta. Din acest punct de vedere, justitia, in loc sa-si spele obrazul, s-ar putea sa si-l fi maculat si mai abitir. Cu un efect secundar de neevitat. Asocierea ei cu actuala putere. Influenta politica asupra deciziei Curtii Supreme de Justitie nu poate fi dovedita. Dar nici suspiciunile si acuzatiile deja lansate si sustinute drept cap de afis al revoltei minerilor lui Cozma nu pot fi combatute in mod credibil. Care e discursul puterii si al celor care o sustin de principiu? Un discurs aparent imbatabil. Statul de drept, in speta justitia, si-a facut, in sfirsit, datoria, dovedindu-si soliditatea. Miron Cozma e un infractor care trebuie sa plateasca si sa se supuna legilor tarii. La fel ca oricare altul. Corect. Dar cam atit. In politica n