AMINTINDU-SI de anii fragezi ai tineretii, profesorul Rosetti îmi spunea că la receptiile din casa generalului Manu o cunoscuse pe cea care va deveni a doua sotie a poetului si omului politic Octavian Goga. Ea se numea atunci Veturia Muresan, oferind plăcuta înfătisare a unei tinere plină de nuri, venită de peste munti, din Transilvania si aducând jalea asupririlor pe care românii le îndurau din partea administratiei maghiare. Dăruită cu o voce remarcabilă, ea se producea în fata lumii bune a Bucurestilor care frecventa acele receptii, câncând liduri si doine ardelenesti. Nu mică mi-a fost mirarea când, mai târziu, stând de vorbă cu un bătrân ziarist care-l cunoscuse pe Caragiale si colaborase alături de el la ziarul Universul, acesta mi-a spus că si el o stia pe Veturia Muresan, pe care o văzuse nu numai la Bucuresti, în cercurile presei, ce scrisese elogios despre dânsa, dar si la Budapesta. Pe bătrânul ziarist îl chema Leonard Paukerow, era evreu de origine rusă, ca si Gherea, trecut apoi la crestinism, si botezat de părintele Lucaci, marele luptător pentru Unire, care trăia în exil la Bucuresti. Prezenta Veturiei Muresan în capitala Ungariei, spunea Paukerow, produsese însă un mic scandal, înfuriindu-i pe românii care trăiau acolo. Acestia nu-i puteau ierta talentatei cântărete, care se manifestase ca artistă si în fata lor, faptul că fusese văzută câteva seri la rând în societatea arhiepiscopului sexagenar Vasile Mangra, ca invitată a respectivului, într-o lojă de prim rang, la Operă. Mangra fusese unul din luptătorii pentru drepturile nationale ale românilor din Ardeal, apoi năimit si cumpărat, trecuse de partea celor pe care-i înfruntase si pe bună dreptate consângenii lui l-au socotit trădător. El singur a confirmat mai târziu această rusinoasă taxare când, la intrarea trupelor românesti în Budapesta, speriat că va fi tras la răspundere, s-a arunc