(...) noi preluăm occidentalismul ca pe un medicament fără "mod de întrebuinţare", îl introducem în viaţa noastră ca pe "o formă fără conţinut", ca pe un vid pe care noi îl vedem sub aspect pragmatic: televizor, computer, cuptor cu microunde, celular... De ce nu sîntem şi NOI ca EI? Pentru că NOI nu gîndim ca EI, pentru că la noi Occidentul este un medicament fără "mod de întrebuinţare". Şi pînă cînd nu îl vom înţelege, pînă cînd nu îl vom descoperi, Occidentul va rămîne un cuvînt golit de sens şi sinonim cu idilicul. Dar nu e aşa, Occidentul e plin de imperfecţiuni, însă e singura alternativă posibilă...
Cu stimă, Ionuţ-Alexandru CHIŢU
str. Ec. Teodoroiu 20, Bl 20
Slatina
Pentru noi, astăzi, Occidentul (Europa plus America de Nord) e un fel de "pămînt al făgăduinţei", un loc al normalităţii, prosperităţii şi libertăţii. Este Modelul, Reperul, Referinţa de la care plecăm în orice încercare a noastră de a construi (vai, iarăşi!) o societate nouă: politic democrată; economic concurenţială, cu piaţă liberă; juridic bazată pe principiile statului de drept. Acolo, în Vest, toate acestea există, ba chiar funcţionează ca o maşinărie bine unsă. Ce să facem noi? Cine îşi pune această întrebare cu nelinişte? Doar e clar: avem prototipul, facem copia. Cum să facem, nu ce să facem e astăzi pe buzele tuturor. În plus, pentru mulţi dintre noi, mai puţin înclinaţi să viseze la "viaţa-veşnică" de după moarte, Occidentul e un fel de "rai", existent chiar aici, în "lumea aceasta". Doar să ajungi acolo, să ai un "job" bine plătit şi gata fericirea! Sau ce vis "măreţ"! să facem chiar aici un veritabil Occident, să aducem "raiul" în ţărişoara noastră, apoi să ne tot bucurăm de fericire!
Încît, pentru intelectualii noştri de astăzi (căci ei "gestionează" ideile sau, cel puţin, aşa ar trebui după care ne conducem) sarcin
