Constantin Andrei Sint convins ca multi dintre dumneavoastra isi amintesc destul de bine de podul de lemn ce facea pina nu demult legatura intre str. Sf. Andrei si Soseaua Nationala. Acel pod, pe care treceau chiar si masini, cind eu eram de virsta gradinitei, a fost, nu de putine ori, se pare, un mar al discordiei. Nu de putine ori, binevoitori de duzina au incercat sa-i dea foc. Numai din '90 incoace cunosc personal trei asemenea tentative.
Acest pod a fost o cale extrem de scurta inspre si dinspre oras al celor din Cantemir, paviloanele CFR si parte din Nicolina. Cantemirul in special, cartier rupt total de centrul orasului in ceea ce priveste transportul in comun, avea prin acest pod cea mai scurta legatura cu centrul, Hala Centrala, judeteana de partid, scuzati, Prefectura...
Cartierele ce dispuneau de acest pod sint in general formate din batrini, multi dintre acestia miscindu-se cu viteze moldovenesti, firesti la virsta lor. Unii dintre acestia aveau nevoie de cite un sfert de ora sau chiar mai mult pentru a ajunge din Soseaua Nationala pina dincolo de pod. Ne-a bucurat pe toti faptul ca la un moment dat Primaria s-a apucat voiniceste sa repare podul. Si l-a reparat. Dar nu a trecut prea mult timp si doamna Termoficare si-a apucat sa-si faca o micuta coliba pe riviera fluviului Bahlui.
Subit, fara nici o explicatie si cu o viteza demna de o primarie vest-europeana, podul a fost demontat si apoi facut surcele. Vezi, Doamne, ce se intimpla in ograda Termoficarii este atit de secret incit nici prin fata casii lor nu mai ai voie sa treci. Coincidenta nu a fost coincidenta. Iar promisiunea ca se va pune in loc un alt podet a ramas promisiune pina s-a facut uitata.
Constantin Andrei Sint convins ca multi dintre dumneavoastra isi amintesc destul de bine de podul de lemn ce facea pina nu demult legatura intre st