Un jălbar de elită

Cel mai recent număr al revistei VIATA ROMăNEASCă (9-10/septembrie-octombrie 1998) are 256 de pagini si se deschide cu o memorabilă carte de învătătură succintă semnată de Alexandru Paleologu. După o suită rapidă de disocieri, generate de încercarea de a răspunde la o întrebare provocatoare ("Se poate ajunge la Dumnezeu prin filozofie?"), Alexandru Paleologu conchide în stilul său spectaculos: "Noica spunea (nici nu stiu dacă era gândul lui sau un citat cumva din Hegel): ăCine nu e capabil de o filozofie, măcar să aibă o religie.ă Dar, zic eu: contrariul este adevărat." ? În aceeasi revistă, prin colaborarea mai multor poeti (Mircea Ivănescu, Florenta Albu, Miron Kiropol, Mircea Petean, Andrei Zanca, Ioan Tepelea, Gheorghe Mocuta, Marin Ifrim, Victor Pencu) se realizează un adevărat recital de poezie (bună). Ni se oferă prilejul să aflăm, printre altele, că Mircea Ivănescu are două noi muze, Denisa Comănescu si Virginia Woolf, cărora le dedică versuri ample, esoterice: "povestitorul acela, care de multe ori noaptea le înfătisează/ ascultătorilor strânsi pe punte scena din experienta lui/ de viată, acela a ajuns o dată (de mai multe ori)/ în chiar inima întunericului - si acolo, cum bine stia,/ - si i-a învătat asta pe multi - a descoperit oroarea, oroarea -/ soaptele întunericului, astea îi stăruiau în cămara sufletului"... * În sumar figurează si o dezbatere - de fapt, un grupaj de monologuri - cu titlul Tendinte postmoderne în proza românească. Semnatarii interventiilor sunt: Cornel Moraru, Gabriel Dimisianu, Mircea Nedelciu, Dan-Silviu Boerescu, Luca Pitu, Henri Zalis si Marian Victor Buciu. În stilul său binecunoscut, Luca Pitu propune - desigur, fără legătură directă cu problema prozei românesti - să nu renuntăm la "Doina eminească", "xenofoabă", ci să o rescriem, în conformitate cu idealurile de azi: "Cam asa: Cine n-o iubi streini