PARE o naivitate a te întrista sau a te indigna de greselile de grafie apărute în citarea cuvintelor străine (nume proprii sau comune) în jurnalistica actuală. Dacă din punct de vedere strict tehnic conditiile de înregistrare si de trimitere rapidă a datelor au progresat, ideea de efemeritate a comunicării gazetăresti a rămas totusi destul de puternică pentru a justifica diversele neglijente. Dacă cineva cunoaste dinainte anumite nume de persoane sau de localităti străine, sau dacă are ideea să verifice pedant exactitatea reproducerii lor, riscă să descopere varii stîlciri, ciudate si chiar comice. Experienta lecturii unor articole din presa străină despre evenimentele românesti i-ar putea convinge pe multi că exactitatea filologică nu e chiar o trăsătură caracteristică a scriiturii jurnalistice contemporane. Recentele evenimente mineresti au avut de pildă dezavantajul de a aduce în discutie toponime si antroponime pe care era putin probabil ca un cititor străin să le cunoască dinainte. În reportajele corespondentilor străini au apărut astfel forme stranii ca Marion Cozma, Raminicu Valcea sau Tragi Jiu (nonsalanta în reproducerea numelor proprii e egalată de obicei doar de cea în indicarea cifrelor - încă mai usor de constatat, dar neavînd, desigur, relevantă lingvistică).

Acestea fiind zise, e stabilit cred fundalul de scepticism pe care se proiectează cele cîteva observatii de mai jos. A enumera grafii jurnalistice gresite e în mare masură redundant si inutil. Există totusi o ierarhie a inacceptabilului si o gradatie a indignării. Mi se pare evident că erorile grafice sînt mai supărătoare cînd apar în reproducerea nu a numelor proprii, ci a cuvintelor comune din limbi de circulatie. Cazul special asupra căruia as vrea să mă opresc e scrierea unor cuvinte italienesti în presa românească. Cuvintele italienesti prezintă unele dezavantaje spe