- mică autobiografie a unei aventuri trecute -
TEXTUL pe care îl prezentăm în traducere cititorului român este de dată foarte recentă: a apărut mai întîi în numărul din martie 1997 al revistei Littărature, apoi în volumul Dernier regard sur le baroque, publicat, sub semnătura lui Jean Rousset în luna septembrie a acestui an, de Editura Josă Corti din Paris. Acesta cuprinde, din zona barocului literar, un studiu despre Tartuffe al lui Moliăre, pagini de "reflectii încrucisate despre teatru si actor la Goldoni si Rousseau", precum si, în sectiunea intitulată Gestul si vocea în dialogul romanesc, pagini consacrate lui Marivaux, Stendhal, Balzac si Proust. În încheiere, intră în discutie Două romane ale distrugerii (Claude Simon si Alice Rivaz).
Am ales reflectiile introductive ale cărtii fiindcă ni se par foarte semnificative pentru mobilitatea de spirit si de sensibilitate a eminentului cercetător al "vîrstei baroce", a cărui carte de referintă din 1953, La Littărature de l^âge baroque en France (apărută si în româneste în 1976 la Editura Univers, cu o prefată de Adrian Marino) a marcat o dată esentială în acest spatiu al cercetării literare. În felul lor, ele oferă o lectie de sensibilitate mereu împrospătată, de necesară "revizuire" si aducere la zi a propriilor vederi, de disponibilitate critică si auto-critică, atentă la opiniile altora si la contextul intelectual mai general. Gustului pentru precizie si nuantă i se asociază însă aici si un simt al relativitătii formulelor estetice si critice, cu îndemnul - urmat de cunoscutul profesor de la Geneva de-a lungul unei vieti întregi - de a privi în primul rînd "fiecare operă în izolarea ei, atent la structurile sale interne, independent de orice referintă la o categorie înglobantă".
Paginile care urmează sunt, credem, pretioase si pentru culoarea confesivă, pentru accentul lor de
