BUNUL, stimatul meu coleg de breaslă dl. Alexandru Săndulescu este un istoric literar cu stagiu si renume cîstigate. A scris monografii sau micromonografii despre Delavrancea, Duiliu Zamfirescu, Rebreanu si literatura epistolară. N-a izbutit să realizeze editii integrale din opera lui Delavrancea si Duiliu Zamfirescu, multumindu-se să se ocupe de cîte două volume din editia integrală a acestora, din motive potrivnice care nu-i apartineau. Unde a izbîndit cu totul, cu rezultate remarcabile, a fost în editarea, în editie critică, si comentarea operei lui Paul Zarifopol, reluînd-o, pentru a o întregi, din 1971 si pînă anul trecut, dîndu-ne o excelentă si completă editie a tuturor scrierilor marelui eseist. E un merit, memorabil, care nu va fi uitat, ci pretuit cum se cuvine. Si-a adunat de-a lungul celor peste patru decenii de activitate de exeget cîteva dintre studiile publicate în volume, dintre care as aminti culegerea Continuităti din 1974, densă si substantială. Astăzi revine în librării cu volumul Constelatii literare, în care adună cele mai rezistente ale sale studii si eseuri. E un volum cu adevărat remarcabil, probînd - dacă mai era nevoie! - marile, importantele virtuti de exegeză ale d-lui Alexandru Săndulescu.

Volumul se citeste cu mare interes, peste tot întîlnind observatii fine, pătrunzătoare care vor rămîne, cu sigurantă. În studiul despre Alecsandri- omul de lume aflăm că poetul cultiva scrisoarea ca un mijloc de mondenitate si rafinament spiritual, neexistînd, aici, intentionalitatea artistică. A stiut, toată viata, să-si ocrotească o existentă senină, de beatitudine, ferindu-se iarna de frig (de care a suferit constant), fie în căldura bine întretinută a conacului de la Mircesti, fie, mai bine, în voiajuri protectoare în străinătate, particulare sau oficiale. Războiul de independentă i-a smuls stări de exultare, apoi redevenind omu