"Minunea" de la Oradea . Un inger de paza, pentru batrani. Indiferenta fata de bietii si dragii nostri batrani s-a spart. O fundatie oradeana isi propune sa lupte impotriva singuratatii lor. . Cu gandul ca pildele bune fac si ele boboci primavara, va invitam sa fiti martori la un act de uman...
"Minunea" de la Oradea
Un inger de paza, pentru batrani
Indiferenta fata de bietii si dragii nostri batrani s-a spart. O fundatie oradeana isi propune sa lupte impotriva singuratatii lor.
Cu gandul ca pildele bune fac si ele boboci primavara, va invitam sa fiti martori la un act de umanitate deosebit
Ii vedem uneori furisandu-se cu plasele goale in mana, pe langa vitrinele incarcate, mergand anevoie printre trecatorii grabiti; ii vedem uitandu-se lung la marfurile ispititoare si numarandu-si cu miscari tremurate maruntisul pentru painea de toate zilele. Multi dintre ei au stat pe vremuri in scaunele din fata, acum au ramas doar cu amintirea acelor zile si cu cate o pensie, cel mai adesea mizera. Multi dintre ei au avut sau au copii, care insa i-au parasit, i-au uitat ori au prea multe necazuri pe cap ca sa-si mai ia inca unul.
Ei, batranii condamnati la saracie si singuratate, isi poarta suferinta suspendati intre nevoile, neputintele lor si usurinta pacatoasa cu care cei carora le-au dat viata i-au uitat prea devreme. Cateodata le e greu si teama, dar n-ar vrea sa supere pe nimeni si atunci tac. Unii incearca sa scape de singuratate (boala care-i doare cel mai mult), insa, din nefericire, cei mai multi se simt inselati de semenii lor. Sunt trimisi, nu o data, asemenea unor mingi cenusii, de la un copil la altul, din casa lor la azile ori camine-spital, rupti de locul in care au trait, de linistea pe care o cunosc, aruncati intr-o existenta ce nu le mai ofera nimic. Altii, mai sfiosi, se retrag si indura cu stoicism umilin
