Centrul Scolar Bacau. O denumire care nu spune absolut nimic despre ce e inauntru. Inauntru e o institutie unica in tara, un fel de puscarile pentru minore. Puscarie e mult spus, pentru ca micile infractoare din toata tara sint aduse aici nu doar pentru a-si ispasi pacatele, ci si pentru a invata carte si o meserie. Nu se stie de cind, acest asezamint a capatat o denumire oarecum exotica: Makarenko. Regimul e aproape cazon si, de aceea, pentru fete ca cele de aici, cuvintul "fuga" are o incarcatura cu totul aparte. Putine sint fetele de la Makarenko care n-au sarit macar o data gardul. Unele fug doar citeva zile si, cind dau de greu, se intorc. Altele stau pe strazi luni de zile, timp in care mai adauga ceva la cazier. Cind revin la scoala fetele promit ca nu vor repeta aceeasi greseala. O parte din ele isi tin promisiunea, altele nu rezista tentatiei. "Am fugit pentru ca ma ofticau colegele" Ionica a ajuns aici de la Casa de Copii, unde nu putea fi tinuta in friu si, mai rau, incepuse sa-i molipseasca si pe ceilalti. Comportament antisocial - s-ar traduce asta in limbaj oficial. A escaladat pentru prima data gardul scolii in vara anului 1995. A fost suficient sa plece o data, "cu fetele", pentru ca iesirile sa nu o mai sperie. A doua oara nu a mai tras la bunici, ca la inceput, ci a preferat sa-si caute un loc sa cistige bani. S-a bucurat de libertate pret de citeva saptamini, dupa care s-a intors. La prima intilnire cu colegele, ea a inteles ca lucrurile nu vor mai fi ca inainte. Cele care o indemnasera sa fuga o sicanau cu tot felul de birfe, cum ca banii agonisiti ar proveni de la soldatii cu care tinara se intilnea. "A doua oara am fugit pentru ca ma ofticau colegele. Nu mai suportam sa le ascult minciunile", spune Ionica. Dar nici dupa urmatoarele iesiri nu a avut parte de stilul de viata la care visase. "M-am angajat ca femeie de serviciu la gara, dar era greu