Patru confederatii sindicale si-au dat mina, in premiera, si au hotarit sa treaca la actiune, asa cum numai sindicatele stiu sau pot: greva generala. Cele patru, BNS, CNSLR-Fratia, "Cartel Alfa" si CSDR, in fapt cele care se declara mari prin numarul de sindicalisti, dar in realitate sint destul de insignifiante ca putere, au curajul de a sparge gheata miscarii sindicale, puternic congelata de editiile 5 si 6 ale mineriadelor lui Miron Cozma. Pina aici, numai laude pentru liderii de sindicat care incearca, probabil, sa spele praful de carbune de pe fata sindicalismului romanesc. Problema este ca reaparitia sindicatelor la rampa, printr-o greva generala prost organizata si cu revendicari aiurea, ar putea duce la ingroparea ideii de sindicalism, pentru un timp deloc de neglijat, sau, chiar mai grav, la stoparea reformei. Primul pas spre esec a si fost facut: cele patru confederatii si-au fixat, chipurile in comun, revendicarile sub care vor desfasura lupta: nivelul de trai al populatiei, bugetul de stat, legislatia muncii, mersul privatizarii, raspunderea ministeriala si administrativa, politica fiscala si de dezvoltare sectoriala. Dintre acestea, sapte la numar, doar una ar putea justifica interesul sindical: legislatia muncii. In rest, toate celelalte revendicari nu au nici o tangenta cu vreun sindicat. Luate la rind, revendicarile arata inconsistenta miscarii sindicale romanesti. In primul rind, toate cele patru confederatii demonstreaza ca, in continuare, confunda propriii membri de sindicat cu populatia Romaniei, supraevaluindu-si sistematic forta. Amenintarea este de a vedea, la momentul inceperii grevei generale, ca nu au nici pe departe suportul numeric pe care conteaza. Mai mult, sindicatele pun in discutie, acum, bugetul de stat, ceea ce echivaleaza cu a contesta o lege. La fel, ele sint interesate, in mod bizar, de mersul reformei, politica fiscala a Romanie