Care a fost cel mai important eveniment al anului 1998? Procesul de impeachment al Presedintelui Clinton? Criza financiară din Asia? Starea sovăitoare a sănătătii lui Eltîn si, odată cu el, a întregii Rusii? Războiul civil din Kosovo? În vîltoarea sondajelor rituale, ziaristii plasează, excitati, pe primul loc unul sau altul dintre aceste dezastre politice ale anului tocmai încheiat, argumentînd care catastrofă a meritat mai multă atentie din partea multimii terorizate ori atîtate. Foarte putini îndrăznesc să propună pentru top evenimentul cu adevărat epocal pe care 1998 l-a făcut cadou lumii: crearea cu succes a monedei unice europene, euro. Poate si pentru că, spre deosebire de toate celelalte, el a fost unul benefic...

În această aventură fără precedent, scepticii

n-au lipsit, dimpotrivă! Cassandrele, acritii, care tot prevestesc de ani de zile prăbusirea capitalismului, s-au întrecut în a prooroci initiativei europene cea mai tristă soartă. Anuntînd iminente dezastre planetare în caz că moneda europeană totusi s-ar fi născut, nationalo-comunistii (pentru că alianta dintre extrema dreaptă si extrema stîngă devine, pe zi ce trece, si o realitate vest-europeană) au apelat la toate argumentele posibile - politice, economice, sentimentale - fără să mai fie atenti la eventuala lor incoerentă.

Bineînteles, coarda garantat sensibilă, scărpinarea pe burtă a ăfiintei nationaleă, a ocupat locul întîi. De ce să renunte Franta la simbolul ei, la franc? De ce să renunte Olanda la cea mai veche monedă a Europei, la septacentenarul ei fiorin? De ce să se supună atotputernicei Germanii toate popoarele Europei, din moment ce - e lucru stiut! - euro nu va fi decît o mască pentru Deutschemark, dovadă că sediul Băncii Europene se va afla la Frankfurt?

Si, la urma urmei, de ce să renunte Germania la puternicul si res