Un martor incomod

Băutorii nu admit în mijlocul lor un nebăutor. Se simt stânjeniti de prezenta cuiva care rămâne treaz si îi studiază.

Un astfel de martor incomod este Dorin Tudoran. În mod fatal el a devenit cu ani în urmă indezirabil pentru regimul comunist, un regim al mistificării.

Dar Dorin Tudoran incomodează pe aproape toată lumea. El nu se solidarizează euforic nici cu anticomunistii, pentru a sărbători prăbusirea comunismului, ci îi priveste critic si pe ei. În orice împrejurare, refuză să se îmbete cu iluzii. Inclusiv pe sine se judecă exact, cu o obiectivitate inumană, ceea ce inspiră respect, dar si teamă si chiar un fel de aversiune, ca un indiciu că judecătorul nu va face nimănui vreo concesie. Până si politetea sa (rece), până si fair-play-ul (practicat cu ostentatie) aduc a repros (la adresa celor nepoliticosi si lipsiti de fair-play) si agasează.

Lui Dorin Tudoran i s-ar potrivi, poate, alt popor, cu alt stil de viată. Un popor imun la exaltare si gata să se lase analizat nemilos. Desi... nu se stie dacă un asemenea mod de a fi aduce fericirea. Este o problemă a cărei rezolvare trebuie lăsată în seama filosofilor.

Spiritul analitic tăios, incoruptibil, ca si talentul literar folosit cu sobrietate fac din Dorin Tudoran un publicist de mare clasă. Anchetele (justitiare) pe care le-a realizat împreună cu Eugen Seceleanu pentru Flacăra (în timpul directoratului lui Adrian Păunescu), interviurile (sedinte de luciditate) publicate acum peste douăzeci de ani în Luceafărul si mai ales textele polemice scrise - cu intermitentă - de-a lungul întregii lui cariere (dintre care se evidentiază cele apărute în ultimii ani în România literară) îi asigură un capitol în istoria publicisticii românesti.

Volumul recent apărut, Onoarea de a întelege, cuprinde in