Nu împărtăsesc, nici pe departe, entuziasmul atâtora dintre tenorii vietii publice fată de recentele, spectaculoase, decizii ale justitiei române. Sunt cu totul sceptic în fata unor declaratii sforăitoare à la Brucan, care nu dovedesc nimic altceva decât că politologul român are entuziasmul facil si că e gata să sacrifice, de dragul unor figuri retorice, până si ultima fărâmă de adevăr. Nu statul de drept s-a născut în România după bătălia de la Stoenesti si condamnările lui Miron Cozma si în "lotul Tigareta II", ci un nou stăpân. Lămuriti, în fine, că iliescienii au cam pierdut partida si că iesirile lor lamentabile la rampă arată că nu mai au nici un viitor, slujbasii din justitie au basculat, cu arme si bagaje, în tabăra lui Emil Constantinescu.
Aproape că as saluta această decizie tardivă a echipelor de mercenari din justitie, dacă nu m-ar îngrijora puseurile anti-occidentale tot mai necontrolate ale actualului presedinte. În celebra "Editie specială" de la TVR, din 12 februarie, omul politic ce jură pe valorile democratiei de tip occidental spune fără să clipească: "Există un număr foarte mare de bani care se cheltuiesc fără rost, pentru că există o problemă, pe care eu am sesizat-o în blocul dintr-un cartier mărginas, imediat după 1989, când stăteam (sic!), în momentul în care a apărut televiziunea prin cablu. Oamenii au renuntat la pâine pentru
a-si lua televiziune prin cablu. Este de înteles acest lucru. Dar ce le oferea televiziunea? Televiziunea le oferea lumea occidentală. Ei văd acolo cum se trăieste în SUA, în Germania, în Franta în Italia, dar vorbesc de generatii de sacrificiu".
A trebuit să citesc, după câteva zile, transcrierea acestui pasaj, pentru a fi sigur că nu mă înselaseră urechile! Din nefericire, nu mă înselaseră! Erau chiar cuvintele candidatului sustinut la presedintia tării de către Conventia