Rügen 186, sîmbătă
Contesa Aglaie Granitz von Rügen
Domnului Enache Secară
Asezămîntul Agronomic
Hohenheim
Dragă Enache!
Ti-am trimis mai multe scrisori în ultimele luni. Dar nici una n-a primit răspuns. De ce taci? Vrei să nu mai continuăm corespondenta? Vrei să vezi orice legătură dintre noi ruptă? Tu trăiesti între oameni, ai colegi si prieteni, pe cînd eu păstoresc pustietatea uitată în singurătate.
Aici noptile sînt lucrate din clestar frumos si înghetat. Din cauza frigului de afară, localnicii si-au îmbrăcat si inima cu multe cămesi pe care greu si le scot.
Tăcerea ta nu-mi prieste. Este orgoliul tău rănit care domină? Dar de ce e rănit? Ce motive ai să mă pedepsesti asa? I-am spus lui Odul că ne ocolesti. Trebuia să vorbesc despre tine, dacă nu puteam vorbi cu tine. Sînt plină pînă la urechi de prezenta ta.
A răsărit soarele si te descopăr: moralistul sever arătînd cu degetul spre destrăbălarea mea. Femeie măritată, la bască cu ea! Închideti obloanele! Stau la fereastră si privesc prin gratiile groase miscarea celor vii, lumea de afară.
Îti scriu toate acestea cu un condei negru. Condeiul meu, altul nu am. Recitesc si îmi dau seama că nu mă plîng de mine, că nu vreau să schimb nimic din această orînduire. Odul e bun ca pîinea caldă, rumenă sau albă (ce-mi lipseste aici), e un fantast (altfel nu m-ar fi luat), are ambitii stiintifice (din nefericire toate privitoare la tara noastră). Oh, de l-as putea convinge să culeagă buruieni sau bureti în alt colt al lumii, să nu alerge după fluturi numai la noi! După aceea, mai e povestea cu tiganii rătăciti prin pustă care l-au ales rege sau împărat. Cum nu i-as muta tronul cu cîteva prăjini mai alăturea ca să-si îndrepte ocheanul. Acum umblă după un