Serialul critic despre personajul feminin de la B. la T. a ajuns la capăt. De-a lungul lui, protagonista, una singură în fond, ea, a apărut mereu în alte decoruri, s-a fardat proaspăt pentru fiecare rol, si-a modificat pieptănătura si accesoriile, a învătat replici noi si limbi străine, a avut nume de floare pe afis, s-a îngrăsat, a slăbit, a plecat de-acasă, s-a amorezat, a făcut scene, a suferit, a rîs, si-a făcut rochii si iluzii, a jucat si s-a jucat, a învătat să se cunoască si să se lase cunoscută. Ca iepurele din poezia lui Christian Morgenstern, eroina se stia singură "în livadă" si a crezut că "nimeni n-o s-o vadă". Dar de vis-à-vis, dintr-un fotoliu, cititoarea o studia cu mult zel, ca un vînător, prin luneta ei de prejudecăti. O cititoare la rîndul ei privită de un ochi critic "blajin si linistit".

Rămas-bun de la eroină

Să o aducem din nou în scenă, cu toate măstile ei, pentru mica reverentă de rămas-bun. La 1840, anul simbolic al lui Grigore Alexandrescu, anul sperantelor, ea se duce la curse de cai si la bal, citeste Balzac si ezită între doi bărbati. Numele, doamna B., îi e la fel de misterios ca trecutul, cinismul e controlat, ironia tandră, talia de lujer, frumusetea recunoscută, ceea ce n-o face însă o învingătoare. La 50 si ceva de ani s-a transformat deja într-o băbută înconjurată de pisici, prizînd tabac si vizitată de un amorez de demult. Alternativa este eroina romantică (Olga) si sinuciderea din dragoste, înainte de a îmbătrîni. Cînd ea e încă foarte tînără, (ca secolul junetii, ca literatura începutului), cînd trupul fraged i se încălzeste, vizitat noaptea de zburători, tînjeste toată ziua, somnoroasă, obosită, după ceva ce presimte, dar nu întelege. O cheamă Florica sau Maria sau Cătălina. În varianta de nimfetă poate fi Niceta sau Adela. Dacă-si ia cu ea zburătorul în lada de zestere nu va reus