Dificilă si pilduitoare a fost devenirea lui Mircea Eliade întru stiintă. Începuse, încă din 1924, adică la 14 ani, să învete sanscrita, apoi persana si ebraica, scria, la importantele reviste la care colabora, articole despre budism. India îl atrage ca un magnet, dar nu din curiozitate turistică, ci ca loc de studiu si învătătură. În 1928, terminînd Facultatea de Filosofie a universitătii bucurestene, în Italia fiind într-o călătorie, scrie unui maharajah mecenat, solicitîndu-i o bursă pentru a studia filosofia indică cu vestitul profesor Dasgupta. Minune, maharajahul îi acordă bursa. Dar n-are bani pentru a ajunge în India, unde era asteptat. Ministerul Învătămîntului, la care apelează, îl duce cu vorba. Si vremea plecării venise. Atunci intervine salvator un unchi (evocatul, în memorii, unchiul Mitache), cu ai cărui bani ajunge la Calcutta. Îsi păstrează bunul obicei de a-si face notatii în jurnal, care, apoi, publicat, mai întîi în presă ca atare sau în foiletoane caracteristice, a reconstituit acest itinerariu extraordinar, în cartea, din 1934, intitulată simplu dar atrăgător India. Se instalează în pensiunea englezească din Calcutta, evocată, în 1933, si în Maitreyi. De o hărnicie iesită din comun, progresează în însusirea sanscritei, apoi are norocul de a-l cunoaste pe Tagore. Între timp, cererea lui pentru dobîndirea bursei în tară, e aprobată si, în două termene (în 1930 si 1931), capătă, o vreme, necesarele stipendii pentru desăvîrsirea întru filosofia indică. Acordă mare interes pentru yoga, în ale cărei taine se specializează, învătînd, totodată, si tibetana. După incidentul fulgurantului amor cu Maytreyi, profesorul Dasgupta îi cere să părăsească locuinta din casa lui, (unde, ca învătăcel pretuit fusese îngăduit) pleacă să stea într-o mînăstire din preajma Himalayei. În decembrie 1931 e nevoit să părăsească India, chemat în tară (unde ajunge în 1932) pen