Orice iubitor de teatru năzuieste la cîteva întîlniri fundamentale pentru receptarea fenomenului, pentru mentinerea sau abandonarea unor mituri. O seară cu Royal Theatre din Londra, cu Piccolo Teatro din Milano, cu trupa Comediei Franceze se înscrie în spatiul nobilelor vise. Oricît ai fi de informat, oricîte povesti ai fi auzit, impactul pe viu, direct este cu totul altceva, filtrele proprii puse în miscare refac ierarhii, sparg poate sabloane, în cunostintă de cauză, de data asta.

Pe 19, 20 si 21 februarie a avut loc la Bucuresti o astfel de întîlnire: după douăzeci si patru de ani, Comedia Franceză a sosit, din nou, în România. În 1975 au jucat Avarul de Molière, în regia lui Jean-Paul Rousillon si Horatiu de Corneille, în regia lui Jean-Pierre Miguel, regizor format la "grupul de teatru antic de la Sorbona", actulamente administrator general al Casei lui Molière. De data asta au prezentat Vicleniile lui Scapin de Molière, o montare apartinînd lui Jean-Louis Benoit, care a avut premiera pe 22 noiembrie 1997. Un spectacol, cu alte cuvinte, de dată recentă. O asteptare în plan ideal a fost dublată de una reală, posibilă, încă de acum cîteva luni, cînd un eveniment ca acesta a devenit o certitudine. Foarte multi dintre noi si-au făcut programul în functie de zilele în care va juca la Bucuresti Comedia Franceză. Asa ceva nu se ratează. În primul rînd, pentru cultura profundă a fiecăruia, si nu este vorba doar de cea teatrală, pentru contactul cu o institutie inaugurată în 1680 si care a traversat secolele preocupată cu predilectie de conservarea traditiei. Si-a făcut un cult din asta, respectat ca atare de toată lumea. Este singurul teatru din Franta subventionat integral de stat, cu o trupă permanentă, formată din aproximativ saizeci de actori. Respectînd în mod absolut o asemenea institutie cu valoare istorică, tu, stat, te asezi cu