S-a mai scris despre limbajul buletinelor meteorologice - un fel de "cod restrîns", cu lexic si sintaxă limitate si repetitive. La trăsăturile impuse de natura si de functia textului se adăugau, cu un deceniu în urmă, cele create de presiunile politice totalitare si de modelul oficial al limbii de lemn (restrictii suplimentare, imprecizie, evitarea extremelor, a denumirilor unor regiuni etc.). Textul meteorologic e caracterizat, în esentă, de căutarea unui compromis între exactitatea stiintifică si interesul practic al publicului, între un limbaj precis, codificat, neologistic - si unul traditional, al descrierii "naturale", spontane a stării vremii. Odată depăsite constrîngerile exterioare, politice, în structura tipului de discurs au apărut unele modificări. Programele de televiziune au inovat în modul cel mai evident, substituind modelul autoritătii stiintifice (meteorologul, sobru, posesor al unui limbaj ezoteric) prin cel al comunicării (tinere prezentatoare, glume, surprize vizuale, dezinvolutură, limbaj colorat de colocvialisme). Ziarele s-au angajat mai putin în transformare, ele rezervînd de obicei meteorologiei un colt pur informativ, cu date prezentate succint (cifre, hărti, simboluri). De mai multă vreme, se manifestă totusi un caz destul de interesant din punct de vedere stilistic: strategia folosită de cotidianul "România liberă" (RL) pentru rubrica sa meteorologică constă în utilizarea unui dublu limbaj - popular, colocvial si glumet în titlu - dar traditional meteorologic (monoton, cliseizat, neologistic) în text. Cele două registre coexistă aproape fără contaminări - ilustrînd într-o anumită măsură trucul gazetăresc al titlurilor adăugate (adesea, de alte persoane decît autorii articolelor), destinate să atragă cu orice pret atentia cititorului. In acest caz particular mi se pare interesantă operatia de "traducere" - dintr-un limb