Ajunsa in pragul secolului XXI fara a trece prin reforma, Alianta Nord-Atlantica intentioneaza sa-si restructureze conceptiile strategice, care dateaza din 1991, cind URSS inca exista. Pe linga definiri de ordin strategic, NATO are ca proiect si asumarea un rol cu adevarat global, in secolul 21, printr-o mai mare flexibilitate in apararea intereselor statelor membre prin actiuni militare desfasurate oriunde pe glob, independent de existenta unui mandat ONU. Vreme de 50 de ani de existenta, NATO a avut de rezolvat doar un conflict si acela dicolo de propriile granite. Pacificarea Bosniei-Hertegovina sub raidurile aviatiei Aliantei a reprezentat un eveniment fara precedent pentru NATO, care poate interveni intr-un conflict, conform propriului statut, doar daca este amenintat in mod direct unul dintre statele membre. Controversele privitoare la necesitatile NATO au determinat statele membre sa initieze dezbateri de fond privind includerea printre misiunile esentiale ale Aliantei Nord-Atlantice in secolul urmator a gestionarii crizelor in afara teritoriului lor si a cooperarii militare cu tarile partenere. Dezbaterile pornesc, in fapt, chiar de la problema legalitatii internationale a unor eventuale interventii ale Aliantei - organizatie creata in 1949 pentru a garanta securitatea statelor sale membre. Discutiile urmeaza sa se incheie la summitul NATO din aprilie de la Washington, prin adoptarea unui nou "Concept strategic", a carui ultima versiune dateaza din 1991. Dupa destramarea Pactului de la Varsovia si a Uniunii Sovietice, toti aliatii s-au declarat de acord sa suprime ultima misiune, despre care au afirmat ca nu mai are nici un sens. Dezbaterile actuale vizeaza inlocuirea acestei ultime misiuni cu una sau doua misiuni de gestionare a unor situatii de criza. Potrivit unor surse diplomatice, aliatii ar putea alege intre trei propuneri. Prima, franco-germana, sugere