Scara de bloc este practic o formă primitivă, elementară a scării rulante întîlnite în magazinele cu un anumit grad de civilizaţie. Întocmai ca oraşul natal, şcoala în care ai petrecut învăţînd primii ani, scara de bloc este un loc atît cu implicaţii sacre, cît şi profane.

Din punct de vedere sacru, scara de bloc presupune o iniţiere pentru a avea acces. Ai nevoie de un cod de acces, o cheie pentru a putea pătrunde. Primul contact sensibil se realizează cu misterioasa cutie poştală, moment de reamintire a legăturilor cu lumea exterioară, ce devin în acest cadru din ce în ce mai puţin relevante. Apoi întîlnim în holul blocului scara ­ simbol al ascensiunii către intimitate, posesiune, împlinirea necesităţilor, liniştire şi pace. Izul întîlnit pe parcursul elevării aminteşte de efluviile olfactive halucinogene din culoarele de iniţiere ale templelor greceşti orfice sau eleutine. Treptele scării păstrează amintirea tuturor paşilor ce şi-au lăsat aici amprentele.

Din punct de vedere profan, demitizant, dacă nu posezi codul interfonului, poţi oricînd forma numărul apartamentului pentru a ţi se permite accesul. Odată intrat, cutia de scrisori te întîmpină goală sau cu cîte un plic întîrziat datorită timpului alocat pentru citire de către vecini. Apoi urmează scara, ce te determină să regreţi că nu ai preferat un apartament într-un bloc cu lift. Mirosurile amestecate ce trimit în toate domeniile gastronomiei au ca rezultat o stare de greaţă mai mult sau mai puţin metafizică. Treptele păstrează amintirea paşilor pînă în momentul în care "femeia de serviciu" reiterează ritualul spălării treptelor.

Scara de bloc, oricît de mare importanţă ar avea pentru ajungerea în apartament, nu rămîne decît o banală înşiruire de trepte. Alexandru IUTEŞ-PETRESCU

student la filosofie

Iaşi

N. red.: Scrisoarea Dvoastră ne cheamă în auz avertismen