Doua mari bucurii pentru sufletAcatistul Rugului Aprins. Marturisesc ca nu mi-a fost prea usor sa ma hotarasc pentru a va scrie cateva randuri. Spun aceasta stiind bine ca ma adresez unui brav colectiv de profesionisti in arta cuvantului si a interpretarii. Intelegand bine ca sunteti nu numai maest...
Doua mari bucurii pentru sufletAcatistul Rugului Aprins
Marturisesc ca nu mi-a fost prea usor sa ma hotarasc pentru a va scrie cateva randuri. Spun aceasta stiind bine ca ma adresez unui brav colectiv de profesionisti in arta cuvantului si a interpretarii. Intelegand bine ca sunteti nu numai maestri ai scrisului, ci si autentici traitori cu suflete alese, imi cer, totusi, permisiunea de a va marturisi si eu doua dintre marile mele bucurii spirituale din ultimul timp, care mi-a coplesit inima de frumos si de adevar. Evenimentele despre care va voi povesti pe scurt s-au petrecut in ziua de 14 decembrie 1998, in partea a doua a zilei. Totul parea o prefigurare a sarbatorilor crestinesti de iarna, care se apropiau anul acesta cu pasi mult mai repezi ca odinioara. Mai intai, am primit in chip minunat multravnita rugaciune denumita Acatistul Rugului Aprins. Despre aceasta rugaciune mult valoroasa si mult folositoare de suflet am aflat abia anul trecut, cu ocazia unui scurt pelerinaj de numai doua zile la Schitul Rarau (din muntii cu acelasi nume). Parintele Cleopa, pe atunci in viata, le-a aratat credinciosilor care-l inconjurau o carte numita "Cartea celor trei acatiste", a neuitatului si preainduhovnicitului parinte Daniil Tudor, despre care am aflat ca s-a nevoit in viata lui pamanteasca si la acest schit.
Auzind pentru prima data acest acatist, citit in fata Icoanei Facatoare de Minuni a Maicii Domnului, am ramas profund impresionata, nu numai de maiestria artistica, cu totul si cu totul ingereasca, ci si de inaltul ecou al mesajului divi
