Palimpstine este Bombay, orasul palimpsest din The Moor^s Last Sigh (Ultima suflare a Maurului), romanul publicat de Salman Rushdie în 1995. Obsedat de India natală, unde nu se mai poate întoarce deoarece a fost exilat din această lume, Rushdie nu reuseste să se desprindă de orasul tuturor bucuriilor si al iluziilor, al incertitudinilor si deceptiilor, pe care, asemenea eroului său, Moraes Zogoiby, poreclit Maurul, îl iubeste si urăste cu pasiune. Exorcizarea operată în romanele anterioare, precum Midnight^s Children (Născuti la miezul noptii - 1981) sau The Satanic Verses (Versetele satanice - 1988), a fost insuficientă. Rushdie se întoarce din nou la orasul în care coordonatele spatio-temporale reale sunt răsturnate în fantezii si halucinatii, unde o multime de religii, nationalităti si limbaje coexistă într-un flux multi-secular al politicului, unde binele si răul se suprapun în dorintele fantasmagorice ale excesului si perversiunii. Orasul nu mai este o entitate geografică bine delimitată, un punct concret în spatiul asiatic, ci devine un eveniment stratificat în timp, traversat de propria-i istoricitate si de propriul său ritm intern. Descriind "cel mai indian dintre toate orasele indiene", Rushdie/ Moraes suprapune evolutia unei Indii hinduiste si islamice peste cea crestină si mozaică ("India islamică zace ca un palimpsest peste fata Mamei India" - p. 299), India Asiei peste cea europeană a britanicilor, India prezentului independent peste cea a trecutului colonial si, în fine, India realitătii peste cea a mitului.
Ceea ce orasul îsi dezvoltă în plus fată de alte metropole ale literaturii anglo-saxone - cum ar fi, bunăoară, Londra lui Defoe, Dickens si T.S. Eliot, Dublin-ul lui Joyce sau New York-ul descris de Dos Passos - este dimensiunea fantasmagorică, ireală, rezultată partial din încălecarea Europei cu Asia, translatia Europa/As
